Tendințe: Românii au o mentalitate europeană față de minorități – mai puțină discriminare, mai multă acceptare

0
776
La lansarea recentă de către Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării (CNCD) a datelor statistice privind discriminarea, mai toate ziarele au vuit că România este gata pentru o mișcare naționalist-extremistă. Aceasta nu ar mai trebui să fie o știre în 2019 după ce, în 2018, Coaliția pentru Familie, organizație sprijinită de BOR și de alte culte religioase, a bulversat societatea românească cu un referendum care nu rezolva vreo nevoie socială sau urgență politică și cu o campanie constând într-o revărsare de dejecții și aberații homofobe.
Dar aflăm adevărata știre odată ce facem analiza longitudinală a fenomenelor de discriminare pe termen lung: România are de fapt o evoluție europeană, tendințele reale fiind de scădere susținută a discriminării, concomitent cu creșterea incluziunii grupurilor vulnerabile la discriminare.
Am realizat această analiză longitudinală folosind datele comparabile din informațiile statistice oficiale de pe site-ul CNCD:
  • studiul CNCD-CURS „Percepții și atitudini față de fenomenul discriminării în România” din 2005
  • studiul CNCD- INSOMAR „Percepții și atitudini față de fenomenul discriminării în România” din 2009
  • studiul lansat recent de CNCD-IPP-IRES „Sondaj de opinie la nivel național privind nivelul discriminării în România și percepțiile actuale asupra infracțiunilor motivate de ură”, 2018.
Concluzia rezultată din analiza acestor date – scăderea accelerată a discriminării și o creștere corespunzătoare a incluziunii grupurilor vulnerabile la discriminare – este valabilă pentru toate grupurile pentru care există date comparabile. Pentru grupurile pentru care nu există date din 2005 sau 2009, am luat cifrele statistice ca baseline data(date de referință), în speranța că vom putea evalua evoluțiile în viitor (ceea ce presupune păstrarea indicatorilor și a metodologiei de cercetare de-a lungul anilor).
Incluziunea romilor
Fig. 1
Pentru minoritatea romă, în 2005, doar 8% dintre români ar fi acceptat să se căsătorească cu un rom/o romă, doar 23% dintre români ar fi acceptat un rom/o romă să le fie prieten(ă) apropiat(ă) și doar 13% dintre români ar fi acceptat un rom/o romă să le fie coleg(ă) de muncă. Plecând de la acest baseline din 2005, situația stă semnificativ diferit în 2018: 71% dintre români ar accepta azi ca un rom/o romă să le fie rudă, 82% dintre români ar accepta un rom/o romă ca prieten(ă) apropiat(ă) iar 89% dintre români ar accepta un rom/o romă să le fie coleg(ă) de muncă (Fig. 1).
Incluziunea persoanelor LGBT
Fig. 2
Pentru minoritatea LGBT, tendințele sunt similare (deși situația este mai dramatică). În 2005 doar 1% dintre români s-ar fi căsătorit cu o persoană LGBT, doar 14% dintre români ar fi acceptat o persoană LGBT ca prieten apropiat și doar 12% dintre români ar fi acceptat o persoană LGBT să le fie coleg de muncă. În 2018, din nou, situația este semnificativ mai bună: 41% dintre români nu ar avea o problemă să aibă o rudă LGBT, aproape jumătate dintre români (48%) ar accepta să aibă un prieten apropiat o persoană LGBT iar 63% dintre români i-ar accepta colegi de muncă.
Nivelurile de acceptanță pentru persoanele LGBT continuă să fie sensibil mai scăzute (în comparație cu alte grupuri vulnerabile la discriminare), dar nu putem ignora evoluția consistentă a acestora, asta chiar în contextul în care datele cercetării au fost culese (26 noiembrie – 10 decembrie 2018) după toată tevatura cu referendumul pentru nimic, iar respondenții erau încă sub impactul campaniilor homofobe.
Aceste date, culese la ceva timp după referendum și neavând niciun fel de miză politică atașată, nu validează pretențiile că lipsa de participare la referendumul de anul trecut ar fi fost doar o sancțiune politică împotriva PSD. Ea are o legătură directă cu schimbarea atitudinii românilor față de persoanele LGBT.
 În plus chiar acceptanța socială privind căsătoriile între persoane de același sex are o evoluție ascendentă. În 2006, conform Eurobarometrului 66 al Uniunii Europene,  Raportul de țară – România (realizat de TNS-CSOP), doar 11% dintre români erau de acord cu acest tip de căsătorii, iar trei ani mai târziu un studiu[1]realizat de Agenția pentru Drepturi Fundamentale a Comisiei Europene a indicat o acceptanță tot de 11%. Totuși până în 2017, conform Pew Research Centre, nivelul de acceptanță a crescut la 26%. În plus, dacă dezagregăm pe grupe de vârstă acest indicator, situația stă în felul următor: căsătoriile între persoane de același sex sunt acceptate de 33% dintre românii sub 35 de ani și de 23% dintre românii de peste 35 de ani.
Incluziunea maghiarilor
Fig. 3
Și în cazul minorității maghiare evoluțiile sunt ascendente. În acest caz nivelurile de acceptanță au pornit încă din 2005 de la un prag mai ridicat decât al celorlalte minorități, având o creștere acceleratăîntre 2005 și 2009 și o ascensiune mult mai lentă în următorul deceniu. Este interesant cum în 2005 românii s-ar fi căsătorit cu maghiarii (32%), s-ar fi împrietenit cu maghiarii (36%), dar numai 5% dintre români i-ar fi vrut colegi de muncă. În 2018, situația este din nou semnificativ îmbunătățită: 76% dintre români ar accepta maghiari ca rude, 85% dintre români ar accepta să aibă un prieten/o prietenă apropiat(ă) maghiar/maghiară, iar 89% dintre români ar accepta colegi de muncă maghiari (Fig. 3).
Incluziunea persoanelor cu dizabilități
La fel stau lucrurile și în cazul acceptanței sociale față de persoanele cu dizabilități. În acest caz comparații se pot face doar între 2005 și 2009, pentru că cercetările din acești ani au date dezagregate în funcție de tipul dizabilității – dizabilități fizice și dizabilități psihice. În 2018, această dezagregare nu este menținută iar nivelurile de acceptanță se referă în general la „persoane cu dizabilități” (așa că datele nu sunt comparabile, dar le vom analiza separat).
Fig. 4
Dacă în 2005, doar 7% dintre români s-ar fi căsătorit cu o persoană cu dizabilități fizice, 43% dintre români ar fi acceptat o astfel de persoană ca prieten apropiat și numai 7% i-ar fi acceptat colegi de muncă, în 2009 datele statistice arată o ameliorare semnificativă a situației cu aproape 40% dintre români care ar accepta persoane cu dizabilități fizice ca rude, 68,4% ar accepta o astfel de persoană ca prieten(ă) apropiat(ă), iar 74,4% i-ar accepta colegi de muncă (Fig. 4).
Situația este însă mult diferită și cu mult mai dramatică în cazul persoanelor cu dizabilități psihice.
Fig. 5
În 2005 doar 1% dintre români ar fi acceptat să se căsătorească cu o persoană cu dizabilități psihice, doar 18% dintre români i-ar accepta ca prieteni apropiați și doar 7% i-ar fi acceptat colegi de muncă. Situația s-a mai îmbunătățit în 2009, dar datele continuă să îngrijoreze: doar 9,3% dintre români ar accepta să se căsătorească ei sau cineva din familie cu o persoană cu dizabilități psihice, 32,8% i-ar accepta ca prieteni apropiați, iar 41.8% i-ar accepta colegi de muncă (Fig. 5).
Această analiză dezagregată pe tipul de dizabilitate a fost foarte inspirată și ne demonstrează acum câtă nevoie este de date dezagreate pe diferite criterii pentru a urmări cât mai exact fenomenele de discriminare.
Datele nedezagregate pe tipul de dizabilitate, cum sunt cele din 2018, arată niveluri mari de acceptanță socială (ocultând analiza mai fină a situației persoanelor cu dizabilități psihice). Astfel, în 2018, 93% dintre români ar accepta persoane cu dizabilități (fără a se preciza tipul) ca rude, 95% dintre români i-ar accepta ca prieteni apropiați și 96% i-ar accepta colegi de muncă.
Nevoia de date suplimentare, periodice, atât cantitative, cât și calitative este enormă, în general, pentru a înțelege mai bine nu doar fenomenele de discriminare, ci și dinamica lor, iar situația persoanelor cu dizabilități este foarte elocventă în acest sens. Deși nivelurile de acceptanță declarate pentru persoanele cu dizabilități sunt mari, tot în studiul din 2018 se arată că peste jumătate din români (51%) dintre români sunt de acord cu propoziția „persoanele cu dizabilități ar trebui internate în instituții speciale”…
Incluziunea altor minorități etnice
Pentru alte grupuri vulnerabile la discriminare pentru care nu există date în cercetările mai vechi, datele din 2018 sunt baseline datași indică niveluri ridicate de acceptanță pentru minoritatea evreiască și cea germană și mai reduse pentru musulmani sau imigranți. Dacă în cazul minorității germane nivelurile de acceptanță sunt cele mai ridicate, de 90% sau peste, în cazul minorității evreiești acestea sunt de aproape 80% sau peste (79% dintre români i-ar accepta ca rude, 86% i-ar accepta ca prieteni apropiați iar 90% dintre români i-ar accepta colegi de muncă).
Situația este mai dificilă în cazul musulmanilor și imigranților, dar din datele statistice nu se observă o intoleranță profundă împotriva acestor grupuri : nivelurile de acceptanță sunt de 61% și peste, pentru comparație, peste nivelurile de acceptanță a persoanele LGBT, dar sub nivelurile de acceptanță a minorității rome. În privința musulmanilor 61% dintre români i-ar accepta ca rude, 72% dintre români i-ar accepta ca prieteni apropiați iar 81% i-ar accepta drept colegi de muncă.
Cât privește imigranții, 61% dintre români i-ar accepta ca rude, 70% i-ar accepta ca prieteni apropiați și 77% dintre români i-ar accepta colegi de muncă (Fig. 6). Și aceste date, care privesc imigranții, trebuie puse în context, studiul CNCD din 2018 arătând că 44% dintre români sunt de acord cu propoziția „imigranții trebuie opriți la granițele Europei”.
Fig. 6
[1]Homophobia and Discrimination on Grounds of Sexual Orientation and Gender Identity in the EU Member States: Part II – The Social Situation, FRA, 2009, pg. 9
DISTRIBUIȚI
Articolul precedentLegea referendumului, răţuşca cea urâtă
Articolul următorPlatforma Respect pentru Drepturi și Libertăți, Coaliția anti-discriminare și societatea civilă solicită numirea domnului Peter Eckstein-Kovacs ca Avocat al Poporului
Eugen Crai
Licențiat în drept al Facultății de Drept a Universității Independente Titu Maiorescu din București, Eugen Crai și-a continuat studiile post-universitare la McGill University, Montreal, Canada, în cadrul programului de LLM în drept comparat. A absolvit cu mențiuni speciale cursurile post-universitare în domeniul managementului public la Institute for Housing and Urban Development Studies al Erasmus University din Rotterdam, Olanda, în domeniul politicilor publice la University of Birmingham din Marea Britanie și o serie de cursuri de vară de drept ale Central European University din Budapesta. Eugen a beneficiat de numeroase programe de formare în domeniul educației și a politicilor publice în educație susținute de UNICEF sau de World Bank Institute din Washington DC, SUA. Ca specialist în legislație și politici anti-discriminare, Eugen Crai a lucrat ca Programme Manager în primul Program Phare pentru îmbunătățirea situației romilor din România, unde a fost autor al Cadrului Strategic pentru Îmbunătățirea Situației Romilor și co-autor al proiectului de Hotărâre de Guvern pentru înființarea CNCD. A lucrat la Reprezentanța UNICEF în România coordonând programele de educație și monitorizare a drepturilor copilului și a lucrat o perioadă, cu delegare, la Reprezentanța UNICEF din Turkmenistan. A fost apoi primul Director Național al Roma Education Fund Romania după care a continuat să lucreze în consultanță având printre clienți: UNICEF, Consiliul Europei, Roma Education Fund Budapesta. Eugen a fost de mai multe ori membru al echipei de experți de drepturile omului care susține din România rețeaua FRANET a Agenției pentru Drepturi Fundamentale a Uniunii Europene. În 2016 a lucrat la Ministerul Educației Naționale și Cercetării Științifice în calitate de consilier al ministrului educației pentru grupuri vulnerabile (unde a lucrat la elaborarea mai multor acte normative printre care și Ordinul MENCS 6134/2016 privind interzicerea segregării școlare). În același timp, a susținut voluntar organizații de drepturile omului din România. În 2019 lucrează, în cadrul unui contract de consultanță cu UNICEF, la elaborarea cadrului de politici publice pentru desegregare școlară. În prezent, Eugen Crai este Ambasador al Cartei Diversității din România.