În contextul dezbaterii asupra propunerii de modificare a articolului 48 din Constituție, atât în spațiul public cât și în reprezentările juridice, ”familia” și nevoia de protecție a acesteia au fost frecvent invocate. Imaginea pe care specialiștii în problematica familiei o oferă pornind de la cercetari empirice proprii sau date statistice oficiale, inclusiv ca urmare a recensămintelor populației, diferă de argumentele invocate de inițiatorii din Coaliția pentru Familie.

Familia standard (soţ-soţie şi copii) reprezintă tipul de familie cel mai frecvent în România şi cu siguranţă cel mai puternic idealizat, dar nu întruneşte o majoritate covârşitoare. Există o serie de alte tipuri de familii, care deşi nu sunt la fel de răspândite, deţin ponderi importante din populaţie. Multe dintre ele iniţial nerecunoscute şi neînregistrate, s-au dovedit a fi destul de practicate (de exemplu cazul uniunilor consensuale). Trebuie menţionat că tipul standard de familie estre cel mai frecvent întâlnit şi în ţările în care sunt legalizate şi alte aranjamente familiale. Dar aceasta nu înseamnă că statele respective fac abstracţie de celelalte modele, care deţin şi ele o pondere semnificativă din populaţie. Un stat democratic respectă dreptul fiecărei categorii de populaţie la o viaţă privată aşa cum şi-o doreşte, atâta timp cât nu încalcă drepturile celorlalţi indivizi, chiar dacă acel mod de convieţuire nu reprezintă majoritatea populaţiei.

Este adevărat că majoritatea familiilor din România sunt legal constituite (ponderea cuplurilor căsătorite este de 80% în totalul familiilor). Dar faţă de 1990 constatăm schimbări majore în comportamentele nupţiale şi reproductive ale populaţiei: indivizii se căsătoresc mai puţin frecvent şi mai târziu, au tot mai puţini copii la vârste mai înaintate, trăiesc în gospodării mai restrânse şi nu întotdeauna de tip familial. România are o rată de fertilitate scăzută (1,58 în 2015), multe din cuplurile căsătorie neavând copii. Conform datelor de la ultimul recensământ, familiile fără copii în întreţinere reprezintă 40,5% din totalul familiilor, iar 14% sunt familii monoparentale.

Mai mult, o serie de comportamente familiale care anterior nu erau recunoscute, în momentul în care au fost înregistrate, s-a dovedit că au o răspândire neaşteptat de mare. De exemplu, naşterile în afara căsătoriei au început să fie înregistrate în 1993 şi atunci au atins valoarea de peste 17%, fenomenul fiind în creştere continuă – în prezent au o valoare aproape dublă (31% în 2015). De asemenea şi uniunile consensuale – s-au înregistrat începând cu Recensământul din 2002 şi de atunci reprezintă constant 3,5% din populaţie, iar anchetele sociologice estimează ponderi cel puţin duble ale acestora (între 7-10%).

În acelaşi timp, comportamentele private, de facto, ale românilor nu sunt atât de conservatoare precum declaraţiile lor. De exemplu, deşi avortul este respins valoric de majoritatea populaţiei, este practicat încă la scară largă, în ciuda accesului sporit la mijloace moderne de contracepţie. În 2015 în România s-au înregistrat 70.885 avorturi, comparativ cu 197.491 naşteri, adică aproape 0,4 avorturi la 1 naştere, această valoare fiind în continuare cea mai ridicată din UE.

În consecinţă, nu există o legătură necesară de facto între căsătorie şi copii, din moment ce o mare parte dintre familii nu au copii şi o parte importantă dintre copii se nasc în afara acestora. Există întotdeauna o discrepanţă între ceea ce spun oamenii şi ceea ce fac. Românii sunt mai conservatori în vorbe decât în fapte, din moment ce o parte semnificativă populaţiei trăieşte în tipuri alternative de familie şi practică comportamente pe care altfel le respinge valoric vehement.

Chiar dacă nu sunt legiferate, existenţa unei diversităţi de aranjamente familiale non-standard nu poate fi negată. Răspândirea cuplurilor homosexuale este greu de estimat, având în vedere etichetarea socială puternic negativă. Dar este de aşteptat să fie o minoritate care contează statistic şi care datorită lipsei totale de recunoaştere şi protecţie, riscă să reprezinte unul din cele mai vulnerabile grupuri din România.

Datele prezentate sunt o selectie saraca a argumentelor care ar putea fi invocate in vederea diversitatii modelelor de familie din societatea romaneasca, Modificarea articolului 48 din Constituție ar slăbi protecția constituțională pentru toate aceste forme de familie de facto care constituie fara indoiala familia românească la fel ca familia standard, și care merită protecție din partea statului ca viață intimă, privata și de familie.