Încă de la început, discuțiile referitoare la inițiativa de modificare a articolului 48 din Constituție au fost în mod intenționat încorsetate în o gravă confuzie între instituții juridice și sociale diferite: familie/căsătorie, căsătorie/parteneriat civil, căsătorie civilă/căsătorie religioasă.

Afirmat public cu vehemență de noile victime din Coaliția pentru familie (și nu pentru căsătorie), scopul real al inițiativei nu este însă protejarea căsătoriei ca Taină în cadrul canonului creștin, așa cum în mod corect au subliniat chiar analiști din spațiul ortodox. Scopul principal nu a fost nici măcar numai stabilirea unei interdicții clare a căsătoriei între persoanele de același și, implicit, a interzicerii adopției de către cuplurile homosexuale. Scopul larg al referendumului este stabilirea monopolului în ceea ce privește noțiunile de ”familie”, ”căsătorie” și impunerea pentru societatea românească a unei ecuații fără variabile, de tipul:

familie=căsătorie civilă=căsătorie religioasă

Scopul real este resetarea societății și definirea familiei din perspectivă religioasă. Impactul este unul îngrijorător pentru că prețul marginalizării sociale va fi plătit de toți cei ce, cu voie sau fără voie, nu se vor putea conforma pentru a-și organiza viața în forma mitului familiei tradiționale. Primele victime vor fi copiii din familii divorțate sau monoparentale, etichetați ca fiind diferiți. Apoi femeile victime ale violenței domestice care cu greu își vor asuma curajul de a ieși din relații abuzive știind că astfel vor înlocui abuzul soțului cu abuzul societății și al noii poliții a moralei. La un moment dat vom realiza că afectați sunt și cei care trăiesc în cupluri necăsătorite, care prea tineri sau prea în vîrstă fiind, nu merg la starea civilă. Cupluri care își alină văduvia sau divorțul împreună dar care nu îndeplinesc criteriul de bifat.

Sociologii și antropologii sunt în poziție mai potrivită de a explica de ce a vorbi despre ”familia tradițională” e o poveste frumoasă, un mit care însă nu are nicio legătură cu realitatea. Familiile formate din mamă+tată+copii, așa numitele ”familii nucleare”, au existat și vor exista mai departe, însă ele nu reprezintă decît unul dintre multiplele modele de familie. Dacă nu mă pot substitui unui sociolog, po însă analiza felul în care familia și căsătoria sunt definite în drept.

Ce e familia și ce e căsătoria din punct de vedere juridic?

De la Codul penal la Legea cadrelor militare, la Legea combaterii violenței domestice, Legea adopției, Legea venitului de incluziune sau la Ordonanța pentru ajutorul public judiciar, normele în vigoare nu numai că definesc diferit familia dar și menționează diferite tipuri de familii, reflectînd de fapt diversitatea modelelor sociale de organizare în comun a vieții de familie. Într-un inventar exhaustiv al definițiilor existente realizat de judecătorul Cristi Danileț, sunt menționate astfel familiile monoparentale, familiile de fapt, familiile adoptatoare, familiile substitutive, familiile extinse. Faptul că aceste definiții diferă în funcție de scopul legii nu e menit să genereze confuzii ci ține de un principiu simplu de adecvare a normelor la realitățile sociale cărora trebuie să li se răspundă. Observăm astel că definiția familiei din Codul penal este la fel de generoasă și incluzivă ca și cea din Legea venitului minim garantat – și e firesc să fie așa: atunci cînd statul are o obligație pozitivă de protecție o definiție restrictivă ar transforma protecția legală într-o butaforie.

Multitudinea definițiilor familiei, abordarea incluzivă a acestei instituții țin atît de realitatea de fapt, cît și de standardele internaționale. Comitetul ONU pentru Drepturile Omului a precizat în mod repetat că statele au obligația de a respecta și de a proteja diversitatea formelor de familii inclusiv: “ familii monoparentale, familii în care mama este capul familiei, familii intergeneraționale incluzând, printre alții, pe bunici, familii în care copiii trebuie să își asume rolul de cap al familiei, cum este cazul pentru orfani sau copiii străzii; familii formate din persoane care sunt lesbiene, homosexuali, bisexuali, transgender sau intersex (LGBTI); familii extinse;… familii fără copii; familii ale persoanelor divorțate…”[1] Toate aceste familii există ca realități de fapt și în România. În legătură cu aceste familii diverse statul are o obligație de protecție în conformitate cu articolul 26 din Constituție referitor la dreptul la viață de familie și articolul 8 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

În cauza X, Y şi Z c. Marii Britanii, Curtea de la Strasbourg a decis că “noţiunea de ”viaţă de familie” din articolul 8 nu se limitează numai la familii întemeiate pe căsătorie şi include şi alte relaţii de facto.”  Mai recent, în 2015 în decizia Oliari şi alții c. Italiei, CtEDO a analizat evoluțiile recente în ceea ce privește raportarea la coabitarea dintre persoanele de același sex din Italia și a constatat că de fapt coabitarea între persoanele de același sex constituie viaţă de familie în sensul articolului 8 din CEDO și trebuie protejată ca atare, autoritățile naționale având o obligație pozitivă în acest sens.[2]

De ce este atunci nevoia de o definiție a familiei în Constituție? Și de ce definiția aleasă este cea mai restrictivă dintre toate cele posibile, limitată fiind la ”căsătoria liber consimțită dintre bărbat și femeie.”

Trebuie precizat din start că propunerea Coaliției pentru familie construiește pe o greșeală deja existentă în Constituție încă din 1991. În loc să fie intitulat ”Căsătoria” sau ”Dreptul la căsătorie”, articolul 48 se numește ”Familia”, fără însă a lua în calcul că dreptul la viață intimă, privată și de familie este distinct protejat de articolul 26.  Legiuitorul constituant proaspăt ieșit din comunism nu a reușit să se debaraseze de obsesia familiei celulă de bază a societății, în care căsătoria era obligatorie. De aici vine și prima diferenţă esențială dintre prezentul demers de modificare a Constituţiei României şi definiția restrictivă a căsătoriei introdusă în alte constituţii din state care au mers pînă la capăt cu acest demers: în cazul României este vizată definiţia ”familiei” înţeleasă ca fiind bazată exclusiv pe căsătoria între un bărbat şi o femeie în scopul creșterii copiilor, în timp ce în celelalte cazuri constituţiile vizau strict definiţia căsătoriei, nu și pe cea a familiei. De exemplu Constituția Bulgariei definește căsătoria ca ”uniunea liberă dintre bărbat și femeie” (articolul 46),[3] Ungaria definește căsătoria ca ”uniunea dintre bărbat și femeie stabilită prin o decizie voluntară” (articolul L),[4] Letonia protejează căsătoria ca ”uniunea dintre un bărbat și o femeie” (Capitolul VIII, punctul 110),[5] Lituania prevede că mariajul este ”încheiat pe baza consimțământului liber, mutual al bărbatului și femeii” (articolul 38),[6] Polonia definește căsătoria ca ”uniunea dintre bărbat și femeie” (articolul 18),[7] Croația definește ca urmare a unui referendum căsătoria ca ”uniunea vie dintre bărbat și femeie” (articolul .61)[8] și Slovacia protejează căsătoria ca fiind ”uniunea unică dintre bărbat și femeie” (articolul 41). [9] Lista cu cele 7 state membre ale Uniunii Europene, toate foste state comuniste, e onorabil completată de Belarus, Ucraina sau Macedonia. Din această listă însă Ungaria și Croația ar merita să fie tratate diferit deoarece, în cazul acestor 2 state, definiția restrictivă a căsătoriei în constituție este compensată de legislație pentru recunoașterea parteneriatului civil pentru persoanele de același sex, astfel încît viața de familie a cuplurilor de același sex să nu fie afectată.

Dreptul la viață de familie și dreptul la căsătorie sunt drepturi ce pot fi limitate,cele două nefiind drepturi absolute. Ambele sunt însă drepturi fundamentale incluse în Titlul II al Constituției- Drepturile, libertățile și îndatoririle fundamentale. Ambele sunt expres menționate în Convenția Europeană a Drepturilor Omului și în Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene. Ambele implică o obligație afirmativă a statului de a crea acele instituții juridice menite să asigure respectul și protecția exercitării dreptului. Nu în ultimul rind, ambele pot fi restrânse în condiții clar detaliate de articolul 53 din Constituție, aplicându-se un test de proporționalitate și necesitate foarte strict de judecătorul român sau european în analiza acestor restricții. În acest tip de analiză, judecătorul constituțional s-a împiedicat.

Statul poate decide restrângerea dreptului la căsătorie. În Codul Civil există deja o serie de interdicții de ordine publică ce sunt stabilite prin lege și care sunt justificate dat fiind scopul lor legitim. Din motive ce țin de specificul național, autoritățile pot și să restrângă dreptul la căsătorie și să îl asigure doar cuplurilor heterosexuale. O astfel de limitare a dreptului la căsătorie ar putea intra în zona de apreciere pe care statele o au și pe care Curtea de la Strasbourg le-o respectă. În același timp însă, Curtea ar analiza și condițiile recunoașterii și garantării dreptului la viață de familie pentru acele  toate celelalte persoane care își duc viața împreună. Simplificând o jurisprudență bogată, mesajul CEDO este acela că statele pot defini căsătoria restrictiv atâta timp cât este recunoscută și protejată viața de familie a celor care nu pot sau nu vor să se căsătorească. O astfel de protecție juridică nu există în acest moment în România.

[1] Organizația Națiunilor Unite, Comitetul pentru Drepturile Omului, Report of the Working Group on the issue of discrimination against women in law and in practice, 2 April 2015, A/HRC/29/40.

[2] CtEDO, Oliari și alții c. Italiei, 21 iulie 2015, disponibil la http://hudoc.echr.coe.int/eng?i=001-156265&sa=X&ved=0CDUQ9QEwD2oVChMIwICr1bn2xgIVI75yCh186Qh-#{%22itemid%22:[%22001-156265%22]}.

[3] Constituția Bulgariei: Articolul 46. Disponibilă la http://www.legislationline.org/documents/section/constitutions:

”(1) Matrimony shall be a free union between a man and a woman. Only a civil marriage shall be legal. (2) Spouses shall have equal rights and obligations in matrimony and the family. (3) The form of a marriage, the conditions and procedure for its conclusion and termination, and all private and material relations between the spouses shall be established by law.”

[4] Constituția Ungariei Articolul  L Disponibilă la http://www.legislationline.org/documents/section/constitutions

”(1)6 (1) Hungary shall protect the institution of marriage as the union of a man and a woman established by voluntary decision, and the family as the basis of the survival of the nation. Family ties shall be based on marriage or the relationship between parents and children. (2) Hungary shall encourage the commitment to have children. (3) The protection of families shall be regulated by a cardinal Act.”

[6] Constituția Lituaniei, Articolul 38. Disponibilă la: http://www.lrkt.lt/en/about-the-court/legal-information/the-constitution/192.

”The family shall be the basis of society and the State. Family, motherhood, fatherhood, and childhood shall be under the protection and care of the State.

Marriage shall be concluded upon the free mutual consent of man and woman.

The State shall register marriages, births, and deaths. The State shall also recognise the church registration of marriages.

In the family, the rights of spouses shall be equal.

The right and duty of parents shall be to bring up their children to be honest people and faithful citizens, and to support them until they reach the age of majority. The duty of children shall be to respect their parents, to take care of them in their old age, and to preserve their heritage.”

[7] Constituția Poloniei, Articolul 18 . Disponibilă la: http://www.legislationline.org/documents/section/constitutions.

Marriage, being a union of a man and a woman, as well as the family, motherhood and parenthood, shall be placed under the protection and care of the Republic of Poland.”

[8] Constituția Croației, Articolul 62, disponibil la http://www.usud.hr/en/the-constitution:

The family shall enjoy special protection of the state. Marriage is a living union between a woman and a man. Marriage and legal relations in marriage, common-law marriage and the family shall be regulated by law.”

[9] Constituția Slovaciei Articolul 41 disponibilă la:

” (1) Marriage is a unique union between a man and a woman. The Slovak Republic protects marriage by all means and helps its sake. Marriage, parenthood and the family are under the protection of the law. The special protection of children and minors is guaranteed.

(2) Special care, protection in labor relations, and adequate working conditions are guaranteed to a woman during the period of pregnancy.

(3) Children born in and out of wedlock enjoy equal rights.

(4) Child care and upbringing are the rights of parents; children have the right to parental care and upbringing. Parents’ rights can be restricted and minors can be separated from their parents against their will only by a court ruling on the basis of law.

(5) Parents caring for children are entitled to assistance from the state.

(6) Details concerning rights under paragraphs 1 to 5 shall be laid down by law.”

 

 

DISTRIBUIȚI
Articolul precedentPopulismul, moartea democrației
Articolul următorDinamica gradului de acceptare/respingere a persoanelor homosexuale în societatea românească, în ultimii 20 de ani
Romanița Iordache
Licențiată a Facultății de Drept a Universității București, Romanița Iordache și-a continuat studiile post-universitare la Central European University, în cadrul programului de LLM în Drept constituțional comparat și în cadrul New York University School of Law, unde a absolvit programul de LL.M în Dreptul internațional al drepturilor omului. Studiile doctorale în cadrul universității Karl Franzens din Graz, Austria au fost realizate pe tematica managementului diversității și al guvernării în contextul Uniunii Europene. Romanița a beneficiat de burse de cercetare din partea Columbia Law School din SUA, a Centrului de Drepturile Omului al Universității Essex din Marea Britanie, a Institutului Abo din Finlanda și a Università di Bologna, Italia. Ca specialist în domeniul drepturilor omului, Romanița a lucrat pentru Agenția pentru Drepturi Fundamentale a Uniunii Europene, Comisia Europeană, Consiliul Europei, Organizația Internațională a Muncii, diferitele agenții ONU, Human Rights Watch. În același timp, a susținut voluntar organizații de drepturile omului din România și Republica Moldova. În prezent, Romanița asigură analiza juridică în calitate de expertă independentă pentru România în cadrul rețelei pe tematica nediscriminării și egalității înființată de Comisia Europeană - European Equality Law Network și este coordonatoarea echipei de experți de drepturile omului care susține din România rețeaua FRANET a Agenției pentru Drepturi Fundamentale a Uniunii Europene. În același timp, Romanița este vicepreședinta Asociației ACCEPT și președinta Agenției de Dezvoltare Comunitară Împreună.